6 definiții pentru cumplitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumplitate sf [At: PANN, P. V. III, 74/1 / Pl: ~tăți / E: cumpli + -(i)tate] (Iuz) Zgârcenie execivă.

CUMPLITÁTE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77.

cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.

cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPLITÁTE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.

cumplitate s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

Intrare: cumplitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumplitate
  • cumplitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • cumplități
  • cumplității
plural
vocativ singular
plural

cumplitate

etimologie: