5 definiții pentru cumplitate

CUMPLITÁTE s. f. (Învechit) Zgîrcenie (excesivă). Despre cumplitate sau zgîrcenie. PANN, P. V. III 77.

CUMPLITÁTE s. v. avariție, calicenie, calicie, zgârcenie.

cumplitate f. avariție extremă: de cumplitate multă trăia singur singurel PANN.

cumplitáte f. (d. cumplit). Vechĭ. Mare zgîrcenie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cumplitáte s. v. AVARIȚIE. CALICENIE. CALICIE. ZGÎRCENIE.

Intrare: cumplitate
cumplitate
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumplitate cumplitatea
plural cumplități cumplitățile
genitiv-dativ singular cumplități cumplității
plural cumplități cumplităților
vocativ singular
plural