11 definiții pentru cumpărătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumpărătoare f. cumpărare și prețul cumpărării.

cumpărătoáre f. Cumpărare, acțiunea de a cumpăra. V. tîrguĭală.

CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care cumpără (mărfuri). 2. Persoană care, în virtutea unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei plăți, dreptul de proprietate asupra unui bun. – Cumpăra + suf. -ător.

CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care cumpără. – Cumpăra + suf. -ător.

CUMPĂRĂTÓR, -OÁRE, cumpărători, -oare, s. m. și f. Persoană care face o cumpărătură. V. client. În grădină e răcoare și cumpărătorii, după ce au stat în arșița tîrgului, vin aici să petreacă. V. ROM. noiembrie 1953, 60. ◊ (Învechit; obiectul cumpărăturii era o funcția în stat) Isprăvniciile, sameșiile... polcovniciile, acestea, zic, toate vînzîndu-se, cine poate zice că cumpărătorii nu iau din toată țara pe tot anul o sumă foarte mare și făr’ de nici o dreptate. GOLESCU, Î. 89. ◊ (Adjectival, rar) Care este de cumpărat, care poate fi cumpărat. De-ar fi dorul vînzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș. ALECSANDRI, P. P. 300.

CUMPĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cumpără ceva, care face o cumpărătură. /a cumpăra + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpărătoáre s. f., g.-d. art. cumpărătoárei; pl. cumpărătoáre

cumpărătoáre s. f., g.-d. art. cumpăratoárei; pl. cumpărătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMPĂRĂTÓR s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.

CUMPĂRĂTOR s. client, mușteriu, (înv.) tîrguitor. (Un ~ obișnuit al magazinului.)

Cumpărător ≠ vânzător

Intrare: cumpărătoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpărătoare
  • cumpărătoarea
plural
  • cumpărătoare
  • cumpărătoarele
genitiv-dativ singular
  • cumpărătoare
  • cumpărătoarei
plural
  • cumpărătoare
  • cumpărătoarelor
vocativ singular
  • cumpărătoare
  • cumpărătoareo
plural
  • cumpărătoarelor

cumpărător, -poare cumpărătoare

  • 1. Persoană care cumpără (mărfuri).
    exemple
    • În grădină e răcoare și cumpărătorii, după ce au stat în arșița tîrgului, vin aici să petreacă. V. ROM. noiembrie 1953, 60.
      surse: DLRLC
    • învechit Isprăvniciile, sameșiile... polcovniciile, acestea, zic, toate vînzîndu-se, cine poate zice că cumpărătorii nu iau din toată țara pe tot anul o sumă foarte mare și făr’ de nici o dreptate. GOLESCU, Î. 89.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adjectival rar Care este de cumpărat, care poate fi cumpărat.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De-ar fi dorul vînzător Și badea cumpărător, Eu pe dorul vinde-l-aș, Pe badea cumpăra-l-aș. ALECSANDRI, P. P. 300.
        surse: DLRLC
  • 2. Persoană care, în virtutea unui contract de vânzare-cumpărare, dobândește, contra unei plăți, dreptul de proprietate asupra unui bun.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Cumpăra + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09