cumnat Cuvîntul nu prezintă decit false probleme de formă, Pușcariu, DR, I (1921), p. 425, vede o dificultate în faptul că grupul mn s-a păstrat, pe cînd în mioară < *agnelliola și în miață < ignitia s-a redus la m. Trec cu vederea faptul că cele două etimologii sînt cel puțin discutabile (de ce avem nevoie să reconstruim un *agnelliola, nereprezentat nicăieri în altă parte, cînd mioară se poate explica foarte bine în romînește de la mia ? DLRM însă a mers și mai departe și a suprimat asteriscul), dar cum n-a observat Pușcariu că în exemplele alese grupul mn era muiat, pe cînd în cognatus era dur ? O problemă, se pune totuși, dar ea privește înțelesul. Cognatus în latinește însemna, după etimologie, „născut împreună”, apoi „rudă de sînge”. În latina tîrzie ajunge la înțelesul de „cumnat”, rudă prin alianță. Cum se explică această schimbare ? După știința mea, nimeni nu a încercat să o arate. Cred că de vină e influența lui compater, consocer. Cind compatres, consocri sînt colegi în calitate de tați, de socri, cognati pot deveni colegi în calitate de fii ai cuscrilor. Transformarea a trebuit să se petreacă la o dată destul de veche, căci în romînește cuvîntul a devenit curînd inanalizabil, prin nerecunoașterea cuvîntului nat, ceea ce explică și de ce prefixul a păstrat forma cum- (SLG, p. 471).