8 definiții pentru cumnată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau bărbați) înrudite în acest fel. – Lat. cognatus.

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. ♦ (La pl.) Persoane (femei sau bărbați) înrudite în acest fel. – Lat. cognatus.

CUMNÁT, -Ă, cumnați, -te, s. m. și f. Rudă prin alianță, considerată în raport cu soții și soțiile fraților și surorilor sale sau cu frații și surorile soției sale (și cu soții și soțiile acestora); termen de adresare între persoane cu acest grad de rudenie (adesea însoțit de numele persoanei respective). Ai pus și pentru cumnatu-meu Haralambie tacîm, mătușă Anghelină? SADOVEANU, N. F. ll. Mitrea a găsit acolo numai pe cumnata cea mică, Nastasia. SADOVEANU, M. C. 62. Trăia în pace și în liniște cu soția și cumnatele sale. ISPIRESCU, L. 8. Se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatu-său. CREANGĂ, P. 38.

CUMNÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fratele (soră) unuia dintre soți în raport cu celălalt soț. /<lat. cognatus

cumnát, -ă s. (lat. cognatus, cognat, d. con-, împreună, și gnatus, natus, născut; it. cognato, pv. cunhat, sp. cuñado, pg. cunhado; alb. kunát. D. rom. vine rut. kumnát. V. nat). Fratele orĭ sora soțuluĭ orĭ soțiiĭ. V. tătăișă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumnátă s. f., g.-d. art. cumnátei; pl. cumnáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMNÁTĂ s. (pop.) tătăișă, (Transilv., Maram. și Ban.) șogoriță.

CUMNA s. (pop.) tătăișă, (Transilv., Maram. și Ban.) șogoriță.

Intrare: cumnată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumna
  • cumnata
plural
  • cumnate
  • cumnatele
genitiv-dativ singular
  • cumnate
  • cumnatei
plural
  • cumnate
  • cumnatelor
vocativ singular
  • cumna
  • cumnato
plural
  • cumnatelor

cumnat, -ă cumnată

  • 1. Fratele sau sora unuia dintre soți în raport cu celălalt soț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șogor, -iță diminutive: cumnățel cumnățică attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ai pus și pentru cumnatu-meu Haralambie tacîm, mătușă Anghelină? SADOVEANU, N. F. ll.
      surse: DLRLC
    • Mitrea a găsit acolo numai pe cumnata cea mică, Nastasia. SADOVEANU, M. C. 62.
      surse: DLRLC
    • Trăia în pace și în liniște cu soția și cumnatele sale. ISPIRESCU, L. 8.
      surse: DLRLC
    • Se trezea la ușa ei cu Dănilă, cumnatu-său. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Persoane (femei sau bărbați) înrudite în acest fel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: