7 definiții pentru cumnăție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.

cumnăție sf [At: LB / Pl: ~ii / E: cumnat + -ie] 1 Înrudire între cumnați (sau cumnate).

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate.

cumnățíe f. Calitatea de cumnat. Rudenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumnățíe (rar) s. f., art. cumnățía, g.-d. cumnățíi, art. cumnățíei

cumnățíe s. f., art. cumnățía, g.-d. cumnățíi, art. cumnățíei

Intrare: cumnăție
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumnăție
  • cumnăția
plural
genitiv-dativ singular
  • cumnății
  • cumnăției
plural
vocativ singular
plural

cumnăție

  • 1. rar Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Cumnat + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09