8 definiții pentru cumnăție

cumnăție sf [At: LB / Pl: ~ii / E: cumnat + -ie] 1 Înrudire între cumnați (sau cumnate).

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate. – Cumnat + suf. -ie.

CUMNĂȚÍE s. f. (Rar) Calitatea de cumnat sau de cumnată; înrudire între cumnați și cumnate.

cumnățíe (rar) s. f., art. cumnățía, g.-d. cumnățíi, art. cumnățíei

cumnățíe s. f., art. cumnățía, g.-d. cumnățíi, art. cumnățíei

cumnăție f. rudenie între cumnați.

cumnățíe f. Calitatea de cumnat. Rudenie.

Intrare: cumnăție
cumnăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumnăție cumnăția
plural
genitiv-dativ singular cumnății cumnăției
plural
vocativ singular
plural