6 definiții pentru cumnățică

cumnăți sf [At: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: ele / E: cumnată + -ică] 1-2 (Șhp) Cumnată (1) (dragă) Si: cumnățea.

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată.Cumnată + suf. -ică.

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată.Cumnată + suf. -ică.

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui cumnată. Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cumnățelei și (rar) cumnățicăi (ALECSANDRI, T. I 71).

cumnățícă (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle, art. cumnățélele

cumnățícă s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle

Intrare: cumnățică
cumnățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumnăți cumnățica
plural cumnățele cumnățelele
genitiv-dativ singular cumnățele cumnățelei
plural cumnățele cumnățelelor
vocativ singular
plural