5 definiții pentru cumnățică

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată.Cumnată + suf. -ică.

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată.Cumnată + suf. -ică.

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Familiar) Diminutiv al lui c u m n a t ă. Trebuie să știi, cumnățică, că de cînd m-am dezbărat de Calipsița și Aristița... am întinerii. ALECSANDRI, T. I 174. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. cumnățelei și (rar) cumnățicăi (ALECSANDRI, T. I 71).

cumnățícă (fam.) s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle, art. cumnățélele

cumnățícă s. f., g.-d. art. cumnățélei; pl. cumnățéle

Intrare: cumnățică
cumnățică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumnăți cumnățica
plural cumnățele cumnățelele
genitiv-dativ singular cumnățele cumnățelei
plural cumnățele cumnățelelor
vocativ singular
plural