7 definiții pentru cumnățel

cumnățel sm [At: ALECSANDRI, T. 1098 / Pl: ~ei / E: cumnat + -el] 1-2 (Șhp) Cumnat (1) (drag).

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat.Cumnat + suf. -el.

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat.Cumnat + suf. -el.

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui cumnat. Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Alei! frate Badiule! Cumnățele Marcule! ALECSANDRI, P. P. 127.

cumnățél (fam.) s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii

cumnățél s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii

cumnățél, -ícă s., pl. eĭ, ele. Dim. d. cumnat.

Intrare: cumnățel
cumnățel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumnățel cumnățelul
plural cumnăței cumnățeii
genitiv-dativ singular cumnățel cumnățelului
plural cumnăței cumnățeilor
vocativ singular
plural