6 definiții pentru cumnățel

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat.Cumnat + suf. -el.

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat.Cumnat + suf. -el.

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Familiar) Diminutiv al lui c u m n a t. Fă colaci mari de doi saci, Pentru cumnăței burlaci. ALECSANDRI, P. P. 97. Alei! frate Badiule! Cumnățele Marcule! ALECSANDRI, P. P. 127.

cumnățél (fam.) s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii

cumnățél s. m., pl. cumnățéi, art. cumnățéii

cumnățél, -ícă s., pl. eĭ, ele. Dim. d. cumnat.

Intrare: cumnățel
cumnățel substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cumnățel cumnățelul
plural cumnăței cumnățeii
genitiv-dativ singular cumnățel cumnățelului
plural cumnăței cumnățeilor
vocativ singular
plural