2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1) cu cineva. – Din cumătru.

cumetri vr [At: DEX2 / Pzi: ~resc / E: cumătru] (Pop) A se înrudi cu cineva prin cumetrie (1).

CUMETRÍ, cumetresc, vb. IV. Refl. reciproc. (Popular) A se face cumătru (unul cu altul), a se înrudi prin cumetrie. Îl rugă să se cumetrească, și ciobanul primi. ISPIRESCU, L. 208. – Variantă: încumetrí (la TDRG) vb. IV.

A SE CUMETRÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni cumătru (unul cu altul). /Din cumătru

cumătrésc (nord) și cumetrésc v. tr. (d. cumătru). Fac cumătru. V. refl. Mă fac cumătru. Îs cumătru: mă cumetream cu el. V. înrudesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cumetrí (a se ~) (pop.) (-me-tri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se cumetréște, imperf. 3 sg. se cumetreá; conj. prez. 3 să se cumetreáscă

cumetrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumetrésc, imperf. 3 sg. cumetreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumetreáscă

Intrare: cumetrire
cumetrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumetrire
  • cumetrirea
plural
  • cumetriri
  • cumetririle
genitiv-dativ singular
  • cumetriri
  • cumetririi
plural
  • cumetriri
  • cumetririlor
vocativ singular
plural
Intrare: cumetri
  • silabație: cu-me-tri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumetri
  • cumetrire
  • cumetrit
  • cumetritu‑
  • cumetrind
  • cumetrindu‑
singular plural
  • cumetrește
  • cumetriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumetresc
(să)
  • cumetresc
  • cumetream
  • cumetrii
  • cumetrisem
a II-a (tu)
  • cumetrești
(să)
  • cumetrești
  • cumetreai
  • cumetriși
  • cumetriseși
a III-a (el, ea)
  • cumetrește
(să)
  • cumetrească
  • cumetrea
  • cumetri
  • cumetrise
plural I (noi)
  • cumetrim
(să)
  • cumetrim
  • cumetream
  • cumetrirăm
  • cumetriserăm
  • cumetrisem
a II-a (voi)
  • cumetriți
(să)
  • cumetriți
  • cumetreați
  • cumetrirăți
  • cumetriserăți
  • cumetriseți
a III-a (ei, ele)
  • cumetresc
(să)
  • cumetrească
  • cumetreau
  • cumetri
  • cumetriseră
  • silabație: în-cu-me-tri info
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrire
  • ‑ncumetrire
  • încumetrit
  • ‑ncumetrit
  • încumetritu‑
  • ‑ncumetritu‑
  • încumetrind
  • ‑ncumetrind
  • încumetrindu‑
  • ‑ncumetrindu‑
singular plural
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
(să)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrii
  • ‑ncumetrii
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (tu)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
(să)
  • încumetrești
  • ‑ncumetrești
  • încumetreai
  • ‑ncumetreai
  • încumetriși
  • ‑ncumetriși
  • încumetriseși
  • ‑ncumetriseși
a III-a (el, ea)
  • încumetrește
  • ‑ncumetrește
(să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetrea
  • ‑ncumetrea
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetrise
  • ‑ncumetrise
plural I (noi)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
(să)
  • încumetrim
  • ‑ncumetrim
  • încumetream
  • ‑ncumetream
  • încumetrirăm
  • ‑ncumetrirăm
  • încumetriserăm
  • ‑ncumetriserăm
  • încumetrisem
  • ‑ncumetrisem
a II-a (voi)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
(să)
  • încumetriți
  • ‑ncumetriți
  • încumetreați
  • ‑ncumetreați
  • încumetrirăți
  • ‑ncumetrirăți
  • încumetriserăți
  • ‑ncumetriserăți
  • încumetriseți
  • ‑ncumetriseți
a III-a (ei, ele)
  • încumetresc
  • ‑ncumetresc
(să)
  • încumetrească
  • ‑ncumetrească
  • încumetreau
  • ‑ncumetreau
  • încumetri
  • ‑ncumetri
  • încumetriseră
  • ‑ncumetriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumetri încumetri

  • 1. popular A se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru (1.) cu cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl rugă să se cumetrească, și ciobanul primi. ISPIRESCU, L. 208.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cumătru
    surse: DEX '98