7 definiții pentru cumen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumen sn [At: DEX2 / E: fr cumène] Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol.

CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène.

CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène.

CÚMEN s.n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsesc în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. [Pl. -nuri. / < fr. cumène].

CÚMEN s. n. amestec de hidrocarburi benzenice în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. (< fr. cumène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMÉN s. (CHIM.) izopropilbenzen.

Intrare: cumen
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumen
  • cumenul
  • cumenu‑
plural
  • cumenuri
  • cumenurile
genitiv-dativ singular
  • cumen
  • cumenului
plural
  • cumenuri
  • cumenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)