7 definiții pentru cumarină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumari sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: fr cumarine] Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic și folosit ca aromatizant.

CUMARÍNĂ, cumarine, s. f. Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic și folosit pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. – Din fr. cumarine.

CUMARÍNĂ, cumarine, s. f. Produs cristalin cu miros de fân proaspăt, extras din fructele unor plante sau preparat sintetic și folosit pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. – Din fr. cumarine.

CUMARÍNĂ s.f. Substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic sau sintetizată, care se întrebuințează pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. [< fr. coumarine].

CUMARÍNĂ s. f. substanță odorantă extrasă din sămânța unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esențe, parfumuri și aromatizarea tutunurilor. (< fr. coumarine)

CUMARÍNĂ f. Substanță mirositoare extrasă din sămânța unui arbore exotic sau preparată sintetic, folosită pentru parfumuri, esențe și la aromatizarea tutunurilor. /<fr. cumarine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumarínă s. f., g.-d. art. cumarínei; pl. cumaríne

cumarínă s. f., g.-d. art. cumarínei; pl. cumaríne

Intrare: cumarină
cumarină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumari
  • cumarina
plural
  • cumarine
  • cumarinele
genitiv-dativ singular
  • cumarine
  • cumarinei
plural
  • cumarine
  • cumarinelor
vocativ singular
plural