7 definiții pentru cumașă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMÁȘ2, -Ă, cumași, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Om de nimic, rău; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

cumaș [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com~ / Pl: (1-5) ~e, (6) ~i, ~e / E: tc kumaš] 1 sn (Îrg; iuz) Țesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roșie sau albastră, din care se confecționau haine boierești. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (Înv; Mol) Stofa de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei. 6 smf (Reg; irn) Pramatie.

CUMÁȘ, (1) s. n., (2) cumași, -e,[1] s. m. și f. 1. S. n. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. S. m. și f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.

  1. Pentru acest sens lipsește forma de feminin singular. — gall

CUMÁȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.

cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumáșă (pramatie) s. f., art. cumáșa, g.-d. art. cumáșei; pl. cumáșe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cumáș (-șe), s. n.1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.

Intrare: cumașă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumașă
  • cumașa
plural
  • cumașe
  • cumașele
genitiv-dativ singular
  • cumașe
  • cumașei
plural
  • cumașe
  • cumașelor
vocativ singular
  • cumașă
  • cumașo
plural
  • cumașelor

cumaș, -ă (persoană) cumașă

etimologie: