13 definiții pentru culpă

CÚLPĂ, culpe, s. f. (Jur.) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din lat. culpa.

CÚLPĂ, culpe, s. f. (Jur.) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din lat. culpa.

CÚLPĂ, culpe, s. f. (Jur.) Călcare a unei prescripții legale; delict. Greșeală, vină, vinovăție. Evantia, sub culpa-i închipuită, simțea o dorință de sacrificiu. BART, 162. În tonul ei era parcă conștiința unei culpe. IBRĂILEANU, A. 196.

cúlpă s. f., g.-d. art. cúlpei; pl. cúlpe

cúlpă s. f., g.-d. art. cúlpei; pl. cúlpe

CÚLPĂ s.f. Greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unui fapt pedepsit de lege; vină. [< lat. culpa, cf. fr. coulpe].

CÚLPĂ s. f. greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăție. (< lat. culpa, fr. coulpe)

cúlpă (cúlpe), s. f. – Vină. Lat. culpa (sec. XIX). – Der. culpabil, adj. (vinovat), din lat. culpabilis (sec. XIX); culpabilitate, s. f. (vinovăție); culpeș, s. m. (vinovat), der. internă destul de riscantă, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosită numai de unii scriitori din sec. XIX; inculpa, vb., din fr.; disculpa, vb., din fr. disculper, mai puțin folosit.

CÚLPĂ ~e f. jur. Vină constând din săvârșirea unei fapte ilicite cu consecințe păgubitoare. /<lat. culpa

*cúlpă f., pl. e (lat. culpa). Vină, greșeală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÚLPĂ s. abatere, culpabilitate, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livr.) erés, (rar) prihánă, (înv. și reg.) teáhnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponós, (înv.) cusúr, săbláznă, scandál, smíntă, sminteálă, (fig.) rătăcíre, (înv. fig.) rătăceálă. (O ~ de mică importanță.)

Intrare: culpă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culpă culpa
plural culpe culpele
genitiv-dativ singular culpe culpei
plural culpe culpelor
vocativ singular
plural