14 definiții pentru culminant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant.[1]

  1. În original, tipărit greșit: Din fr. culimant. LauraGellner

culminant, ~ă a [At: GHICA, S. 536 / Pl: ~nți, ~e / E: fr culminant] 1 (Îs) Punct (ul) ~ Punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru la orizont. 2 (Îas) Momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. 3 (Fig) Care ajunge la apogeu.

CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează. ◊ Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc. – Din fr. culminant.

CULMINÁNT, -Ă, culminanți, -te, adj. Care culminează, care atinge gradul cel mai înalt, care ajunge la apogeu. Punct culminant = a) partea cea mai de sus, cea mai înaltă a unui loc. M-am suit pînă la galeria cea mai înaltă, care este în punctul cel culminant al insulei. GHICA, S. 536; b) momentul cel mai încordat din desfășurarea unei acțiuni într-o, operă literară sau artistică. Punctul culminant al acțiunii din piesă.

CULMINÁNT, -Ă adj. Care culminează, ajuns la apogeu; culminativ. ◊ Punct culminant = a) punctul cel mai înalt al unui loc; b) momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. [< fr. culminant].

CULMINÁNT, -Ă adj. care culminează. ♦ punct ~ = momentul de cea mai mare încordare al unei acțiuni. (< fr. culminant)

CULMINÁNT ~tă (~ți, ~te) Care culminează; aflat la nivelul maximal. ◊ Punct ~ momentul de vârf în evoluția unui eveniment. <fr. culminant

culminant a. la culme, cel mai înalt: punct culminant.

*culminánt, -ă adj. (fr. culminant). Care culminează, cel maĭ înalt: punct culminant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culminánt adj. m., pl. culminánți; f. culminántă, pl. culminánte

culminánt adj. m., pl. culminánți; f. sg. culminántă, pl. culminánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULMINÁNT adj. maxim. (Punct ~ în desfășurarea unui proces.)

CULMINANT adj. maxim. (Punct ~ în desfășurarea unui proces.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CULMINAȚIE (PUNCT CULMINANT) (< fr. culmination < lat. culminațio, de la culmen, culme, vîrf) Culminație sau punct culminant, denumit și climax (< fr. climax < gr. klimax, scară), este, în acțiunea unei opere literare, în versuri sau proză, momentul de maximă încordare a relațiilor dintre personajele ei, cînd este vorba de opera epică sau dramatică, și momentul de maximă intensitate a emoției trăite de poet, în creația lirică. În balada El-Zorab de G. Coșbuc, conflictul dintre pașă și arabul sărac atinge culminația, cînd arabul își ucide calul. Ex. El scoate grabnic un pumnal Și-un val de sînge, roșu val De sînge cald a îzvorît Din nobil încomatul gît Și cade mortul cal. Exemple de culminație în proza noastră epică: uciderea boierilor în nuvela Alexandru Lăpușneanul de C. Negruzzi; înfruntarea dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroe Orheianu din romanul Neamul Șoimăreștilor de M. Sadoveanu; sîngeroasa represiune a răscoalei din romanul Răscoala de L. Rebreanu etc.; în dramaturgie, încercarea boierilor potrivnici lui Ștefan de a-l impune ca domn pe Ștefăniță din drama Apus de soare de B.Șt. Dela- vrancea etc. Culminația intensității sentimentului în poezia lirică apare adesea în ultima strofă sau chiar ultimul vers. Ex. Doină zic, doină suspin, Tot cu doina mă mai țin. Doină cînt, doină șoptesc, Tot cu doina viețuiesc. (Poezie populară) Nu căuta dreptate domnească, frățioare, Ia pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare. (T. ARGHEZI, Pe răzătoare, din vol. 1907)

Intrare: culminant
culminant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminant
  • culminantul
  • culminantu‑
  • culminantă
  • culminanta
plural
  • culminanți
  • culminanții
  • culminante
  • culminantele
genitiv-dativ singular
  • culminant
  • culminantului
  • culminante
  • culminantei
plural
  • culminanți
  • culminanților
  • culminante
  • culminantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culminant

  • 1. Care culminează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: culminativ maxim (adj.)
    • 1.1. Punct culminant = partea cea mai de sus, cea mai înaltă a unui loc.
      surse: DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • M-am suit pînă la galeria cea mai înaltă, care este în punctul cel culminant al insulei. GHICA, S. 536.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Punct culminant = momentul cel mai important în desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Punctul culminant al acțiunii din piesă.
        surse: DLRLC

etimologie: