5 definiții pentru culminăriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULMINĂRÍȚĂ s. f. (Reg.) Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan. – Cf. culme.

culminăriță sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: ml *culminaria] (Reg) Pânză foarte lungă și lată, țesută în diferite culori, care se pune de jur-împrejunil pereților de lângă tavan, în casele țărănești.

CULMINĂRÍȚĂ s. f. (Reg.) Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan. – Et. nec. Cf. culme.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culminăríță (reg.) s. f., g.-d. art. culminăríței

culminăríță s. f., g.-d. art. culminăríței

Intrare: culminăriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminăriță
  • culminărița
plural
genitiv-dativ singular
  • culminărițe
  • culminăriței
plural
vocativ singular
plural

culminăriță

  • 1. regional Pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • cf. culme
    surse: DEX '98 DEX '09