5 definiții pentru culmiță

culmiță sf [At: TEODORESCU, P. P. 614 / Pl: ~țe / E: culme + -iță] 1-2 (Șhp) Culme (1) (mică) Si: culmuliță.

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

Intrare: culmiță
culmiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culmiță culmița
plural culmițe culmițele
genitiv-dativ singular culmițe culmiței
plural culmițe culmițelor
vocativ singular
plural