4 definiții pentru culmiță

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

CULMÍȚĂ, culmițe, s. f. Diminutiv al lui culme (1). – Culme + suf. -iță.

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

culmíță s. f., g.-d. art. culmíței; pl. culmíțe

Intrare: culmiță
culmiță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culmiță culmița
plural culmițe culmițele
genitiv-dativ singular culmițe culmiței
plural culmițe culmițelor
vocativ singular
plural