2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

culisare sf [At: DEX2 / Pl: ~sări / E: culisa] (Mec) Alunecare pe culise (6).

CULISÁRE s.f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei. [< culisa].

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. ◊ Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

culisa vti [At: ENC. TEHN. I, 89 / Pzi: ~sez / E: fr coulisser] (Mec) 1-2 A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă, de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. modificată

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. V. glisa.Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

CULISÁ vb. I. intr. (Tehn.; despre piese mobile) A aluneca pe culise (2) [în DN]. [< fr. coulis-mobile].

CULISÁ vb. intr. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa. (< fr. coulisser)

A CULISÁ ~éz intranz. (despre piese mobile) A aluneca pe o culisă. /<fr. coullisser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culisáre s. f., g.-d. art. culisắrii

culisáre s. f., g.-d. art. culisării

culisá (a ~) vb., ind. prez. 3 culiseáză

culisá vb., ind. prez. 1 sg. culiséz, 3 sg. și pl. culiseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULISÁRE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)

CULISARE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)

CULISÁ vb. (TEHN.) a glisa. (O ușa care ~.)

CULISA vb. (TEHN.) a glisa. (O ușă care ~.)

Intrare: culisare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culisare
  • culisarea
plural
  • culisări
  • culisările
genitiv-dativ singular
  • culisări
  • culisării
plural
  • culisări
  • culisărilor
vocativ singular
plural
Intrare: culisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culisa
  • culisare
  • culisat
  • culisatu‑
  • culisând
  • culisându‑
singular plural
  • culisea
  • culisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culisez
(să)
  • culisez
  • culisam
  • culisai
  • culisasem
a II-a (tu)
  • culisezi
(să)
  • culisezi
  • culisai
  • culisași
  • culisaseși
a III-a (el, ea)
  • culisea
(să)
  • culiseze
  • culisa
  • culisă
  • culisase
plural I (noi)
  • culisăm
(să)
  • culisăm
  • culisam
  • culisarăm
  • culisaserăm
  • culisasem
a II-a (voi)
  • culisați
(să)
  • culisați
  • culisați
  • culisarăți
  • culisaserăți
  • culisaseți
a III-a (ei, ele)
  • culisea
(să)
  • culiseze
  • culisau
  • culisa
  • culisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culisare

  • 1. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: glisare

etimologie:

  • vezi culisa
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

culisa

  • 1. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă.
    surse: MDA2 DEX '09 DN sinonime: glisa un exemplu
    exemple

etimologie: