2 intrări

16 definiții

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

CULISÁRE, s. f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei; alunecare pe culise (3). – V. culisa.

culisáre s. f., g.-d. art. culisắrii

culisáre s. f., g.-d. art. culisării

CULISÁRE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)

CULISÁRE s.f. Acțiunea de a culisa și rezultatul ei. [< culisa].

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. ◊ Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

CULISÁ, culisez, vb. I. Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. V. glisa.Intranz. Ușa culisează. – Din fr. coulisser.

culisá (a ~) vb., ind. prez. 3 culiseáză

culisá vb., ind. prez. 1 sg. culiséz, 3 sg. și pl. culiseáză

CULISÁ vb. (TEHN.) a glisa. (O ușa care ~.)

CULISÁ vb. I. intr. (Tehn.; despre piese mobile) A aluneca pe culise (2) [în DN]. [< fr. coulis-mobile].

CULISÁ vb. intr. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa. (< fr. coulisser)

A CULISÁ ~éz intranz. (despre piese mobile) A aluneca pe o culisă. /<fr. coullisser


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CULISÁRE s. (TEHN.) glisare. (~ unei uși.)

CULISÁ vb. (TEHN.) a glisa. (O ușă care ~.)

Intrare: culisa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) culisa culisare culisat culisând singular plural
culisea culisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) culisez (să) culisez culisam culisai culisasem
a II-a (tu) culisezi (să) culisezi culisai culisași culisaseși
a III-a (el, ea) culisea (să) culiseze culisa culisă culisase
plural I (noi) culisăm (să) culisăm culisam culisarăm culisaserăm, culisasem*
a II-a (voi) culisați (să) culisați culisați culisarăți culisaserăți, culisaseți*
a III-a (ei, ele) culisea (să) culiseze culisau culisa culisaseră
Intrare: culisare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culisare culisarea
plural culisări culisările
genitiv-dativ singular culisări culisării
plural culisări culisărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)