11 definiții pentru culinar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Artă culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius.

culinar, ~ă a [At: EMINESCU, P. 255 / Pl: ~i, ~e / E: fr culinaire, lat culinarius] 1 Specific bucătăriei. 2 Referitor la bucătărie. 3 Care aparține bucătăriei. 4 Care provine de la bucătărie. 5 (Îs) Artă ~ă Pricepere deosebită în pregătirea și aranjarea mâncărurilor.

CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Arta culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din fr. culinaire, lat. culinarius.

CULINÁR, -Ă, cidinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mîncării. Domnul abate de Marenne înțelegea că au loc jertfe și încep oficii culinare. SADOVEANU, Z. C. 44. Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. EMINESCU, O. I 155. Artă culinară = pricepere, meșteșug în pregătirea mîncărilor. De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său. CARAGIALE, O, II 226.

CULINÁR, -Ă adj. De bucătărie, referitor la prepararea mâncării. ◊ Artă culinară = arta de a pregăti mâncăruri. [Cf. fr. culinaire, lat. culinarius].

CULINÁR, -Ă adj. referitor la bucătărie. ♦ artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri. (< fr. culinaire, lat. culinarius)

CULINÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de pregătirea bucatelor. ◊ Artă ~ă iscusință, pricepere de a pregăti mâncăruri. /<fr. culinaire, lat. culinarius

culinar a. privitor la cuine sau bucătărie: și ’n probleme culinare te ’ncearcă a fi isteț EM.

*culinár, -ă adj. (lat. culinarius, d. culina [din coclina], bucătărie, d. cóquere, a coace). De bucătărie: arta culinară. Latină culinară, latină stropșită, proastă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culinár adj. m., pl. culinári; f. culináră, pl. culináre

culinár adj. m., pl. culinári; f. sg. culináră, pl. culináre

Intrare: culinar
culinar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culinar
  • culinarul
  • culinaru‑
  • culina
  • culinara
plural
  • culinari
  • culinarii
  • culinare
  • culinarele
genitiv-dativ singular
  • culinar
  • culinarului
  • culinare
  • culinarei
plural
  • culinari
  • culinarilor
  • culinare
  • culinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culinar

  • 1. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Domnul abate de Marenne înțelegea că au loc jertfe și încep oficii culinare. SADOVEANU, Z. C. 44.
      surse: DLRLC
    • Și-n probleme culinare te încerci a fi isteț. EMINESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Artă culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • De mic, fiind copilul unui rob, bucătar vestit pe vremea lui, a învățat arta culinară de la tată-său. CARAGIALE, O, II 226.
        surse: DLRLC

etimologie: