8 definiții pentru culegar

CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.

CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal de forma unei cutii alungite, cu trei pereți, dintre care unul mobil, care servește tipografului să așeze una câte una literele în rânduri egale, formând textul de imprimat; vingalac. – Culege + suf. -ar.

CULEGÁR, culegare, s. n. Instrument de metal (prevăzut cu un dispozitiv pentru stabilirea lungimii rîndurilor) în care tipograful așază una cîte una literele, formînd textul care urmează să fie imprimat.

culegár s. n., pl. culegáre

culegár s. n., pl. culegáre

CULEGÁR s. (TIPOGR.) culegău, vingalac, (rar) colțar, compozitor.

CULEGÁR ~e n. poligr. Placă metalică în care zețarul așază una câte una literele în rânduri egale, formând textul care urmează să fie tipărit; vingalac. /a culege + suf. ~ar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CULEGÁR s. (TIPOGR.) culegău, vingalac, (rar) colțár, compozitór.

Intrare: culegar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culegar culegarul
plural culegare culegarele
genitiv-dativ singular culegar culegarului
plural culegare culegarelor
vocativ singular
plural