9 definiții pentru culanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.

CULÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. – Cf. germ. Kulanz.

culanță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: ger Kulanz] Comportare culantă (2).

CULÁNȚĂ s.f. Indulgență, amabilitate; mărinimie. [Cf. germ. Kulanz].

CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz)

*culánță f., pl. e (d. culant). Calitatea de a fi culant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culánță s. f., g.-d. art. culánței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULANȚĂ s. dărnicie, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o ~ rară.)

Intrare: culanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culanță
  • culanța
plural
genitiv-dativ singular
  • culanțe
  • culanței
plural
vocativ singular
plural

culanță

etimologie: