5 definiții pentru culăcime

culăcime sfs [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 112, 12/3 / E: culac + -ime] (Rar) Chiaburime.

CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime.

CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime.

culăcíme (rar) s. f., g.-d. art. culăcímii

culăcíme s. f., g.-d. art. culăcímii

Intrare: culăcime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culăcime culăcimea
plural
genitiv-dativ singular culăcimi culăcimii
plural
vocativ singular
plural

culăcime

etimologie:

  • culac + sufix -ime.
    surse: DEX '09