4 definiții pentru culăcime

CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime.

CULĂCÍME s. f. (Rar) Chiaburime. – Culac + suf. -ime.

culăcíme (rar) s. f., g.-d. art. culăcímii

culăcíme s. f., g.-d. art. culăcímii

Intrare: culăcime
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culăcime culăcimea
plural
genitiv-dativ singular culăcimi culăcimii
plural
vocativ singular
plural

culăcime

etimologie:

  • culac + sufix -ime.
    surse: DEX '09