6 definiții pentru cuiuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț.

CUIÚȚ, cuiuțe, s. n. (Reg.) Cuișor (1). [Pr.: cu-iuț] – Cui + suf. -uț.

cuiuț sn [At: DA ms / P: cu-i~ / Pl: ~e / E: cui + uț] (Șhp) 1-2 Cuișor (1-2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuiúț (reg.) s. n., pl. cuiúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUIUȚ s. cuișor. (Un ~ de cizmărie.)

Intrare: cuiuț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuiuț
  • cuiuțul
  • cuiuțu‑
plural
  • cuiuțe
  • cuiuțele
genitiv-dativ singular
  • cuiuț
  • cuiuțului
plural
  • cuiuțe
  • cuiuțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuiuț

etimologie:

  • Cui + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09