2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de a cuirasa. [Pr.: cu-i-] – V. cuirasa.

cuirasare sf [At: DEX2 / P: cu-i~ / Pl: ~sări / E: cuirasa] 1-2 Protejare cu o cuirasă (1, 3) Si: cuirasat1 (1). 3 (Fig) Întărire.

CUIRASÁRE, cuirasări, s. f. Acțiunea de a cuirasa.V. cuirasa.

CUIRASÁRE s.f. Acțiunea de a cuirasa. [< cuirasa].

CUIRASÁ, cuirasez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.

CUIRASÁ, cuirasez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.

cuirasa vt [At: DEX2 / P: cu-i~ / Pzi: ~sez / E: fr cuirasser] 1 A proteja cu o cuirasă (1). 2 A prevedea cu o cuirasă. 3 (Fig) A întări.

CUIRASÁ vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].

CUIRASÁ vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuirasáre s. f. (sil. cu-i-), pl. cuirasări

cuirasá (a ~) (cu-i-) vb., ind. prez. 3 cuiraseáză

cuirasá vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză

Intrare: cuirasare
cuirasare substantiv feminin
  • silabație: cu-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuirasare
  • cuirasarea
plural
  • cuirasări
  • cuirasările
genitiv-dativ singular
  • cuirasări
  • cuirasării
plural
  • cuirasări
  • cuirasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuirasa
  • silabație: cu-i- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuirasa
  • cuirasare
  • cuirasat
  • cuirasatu‑
  • cuirasând
  • cuirasându‑
singular plural
  • cuirasea
  • cuirasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuirasez
(să)
  • cuirasez
  • cuirasam
  • cuirasai
  • cuirasasem
a II-a (tu)
  • cuirasezi
(să)
  • cuirasezi
  • cuirasai
  • cuirasași
  • cuirasaseși
a III-a (el, ea)
  • cuirasea
(să)
  • cuiraseze
  • cuirasa
  • cuirasă
  • cuirasase
plural I (noi)
  • cuirasăm
(să)
  • cuirasăm
  • cuirasam
  • cuirasarăm
  • cuirasaserăm
  • cuirasasem
a II-a (voi)
  • cuirasați
(să)
  • cuirasați
  • cuirasați
  • cuirasarăți
  • cuirasaserăți
  • cuirasaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuirasea
(să)
  • cuiraseze
  • cuirasau
  • cuirasa
  • cuirasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuirasare

  • 1. Acțiunea de a cuirasa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi cuirasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

cuirasa

etimologie: