7 definiții pentru cuibuleț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.

cuibuleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 407 / Pl: ~e / E: cuib + -uleț] (Șhp) 1-2 Cuibușor (1-2).

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. Brazii ce se!legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuibuléț s. n., pl. cuibuléțe

cuibuléț s. n., pl. cuibuléțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUIBULEȚ s. cuibușor. (Un ~ de rîndunică.)

Intrare: cuibuleț
cuibuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuibuleț
  • cuibulețul
  • cuibulețu‑
plural
  • cuibulețe
  • cuibulețele
genitiv-dativ singular
  • cuibuleț
  • cuibulețului
plural
  • cuibulețe
  • cuibulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuibuleț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Brazii ce se legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204.
      surse: DLRLC
    • M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuib + sufix -uleț.
    surse: DEX '98 DEX '09