8 definiții pentru cuibuleț

cuibuleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 407 / Pl: ~e / E: cuib + -uleț] (Șhp) 1-2 Cuibușor (1-2).

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.

CUIBULÉȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. Brazii ce se!legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457.

cuibuléț s. n., pl. cuibuléțe

cuibuléț s. n., pl. cuibuléțe

CUIBULÉȚ s. v. cuibușor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUIBULEȚ s. cuibușor. (Un ~ de rîndunică.)

Intrare: cuibuleț
cuibuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuibuleț cuibulețul
plural cuibulețe cuibulețele
genitiv-dativ singular cuibuleț cuibulețului
plural cuibulețe cuibulețelor
vocativ singular
plural