18 definiții pentru cuișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui cui; cuiuț. 2. (La pl.) Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic. [Pr.: cu-i-] – Cui + suf. -ișor.

cuișor [At: ANON. CAR. / P: cu-i~ / Pl: ~oare sn, ~i sm / E: cui + -ișor] 1-2 sn (Șhp) Cui (2) (mic). 3 sn (Înv) Broșă. 4 sn (Înv) Cataramă. 5 sn (Înv) Dintele de la cataramă. 6 sn (Lpl) Condiment alimentar din muguri florali uscați ai cuișorului (7), cu formă de cuie mici, folosit ca aromatizant. 7 sm (Bot; reg) Arbust exotic cu frunze ovale și flori numeroase, roze și cu miros plăcut de la care se obțin cuișoarele2 (3) (Eugenia caryophyllata). 8 sm (Bot; reg; lpl; îc) ~i de câmp Garofiță (Dianthus carthusianorum).

CUIȘÓR, cuișoare, s. n. Diminutiv al lui cui (1). – Pronunțat: cu-i-.

CUIȘÓR ~oáre n. la pl. (diminutiv de la cui) Muguri aromatici ai unui arbore exotic, păstrați prin uscare și folosiți drept condiment. [Sil. cu-i-] /cui + suf. ~ișor

cuișór n., pl. oare. Cuĭ mic. Pl. (cp. cu vîzdoagă). Bobocĭ aĭ planteĭ eugenia caryophyllata, sin. cu caryophyllus aromáticus. (E un arbore mirtaceŭ perpetuŭ verde, care crește în insulele Moluce. Bobociĭ luĭ uscațĭ, care seamănă a cuișoare, de unde le și vine numele, se vînd ca aromatic). V. caranfil.

CUIȘOÁRE s. n. pl. Mugurii unui arbust exotic care conțin o substanță aromatică și se întrebuințează ca condiment în bucătărie. Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219. – Pronunțat: cu-i-.

cuișoare f. pl. 1. mugurii cei înfloriți ai unui frumos arbore din insulele Moluce, întrebuințați ca aromă; 2. V. garoafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuișór (cui mic) (cu-i-) s. n., pl. cuișoáre

cuișór (cui mic) s. n., pl. cuișoáre

cuișoáre (condiment) (cu-i-) s. n. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUIȘÓR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

CUIȘOR s. cuiuț. (Un ~ de cizmărie.)

CUIȘOÁRE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

CUIȘOÁRE s. pl. v. cuișoriță, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiță.

CUIȘOARE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

cuișoare s. pl. v. CUIȘORIȚĂ. GAROAFĂ. GAROAFĂ DE CÎMP. GAROAFĂ SĂLBATICĂ. GAROFIȚĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.

Intrare: cuișor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuișor
  • cuișorul
  • cuișoru‑
plural
  • cuișoare
  • cuișoarele
genitiv-dativ singular
  • cuișor
  • cuișorului
plural
  • cuișoare
  • cuișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuișor

  • 1. Diminutiv al lui cui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuiuț
  • 2. (la) plural Condiment alimentar obținut prin uscare din mugurii aromatici florali ai unui arbust exotic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Au luat un șip cu vin și l-au fiert... cu cuișoare și cu zăhar. SBIERA, P. 219.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cui + sufix -ișor.
    surse: DEX '98 DEX '09