17 definiții pentru cugetător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cugetător, ~oare a [At: MINEIUL (1776) / Pl: ~i, ~oare / E: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (Îs) ~ de Dumnezeu Evlavios. 3 (Îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău ~ A fi bine sau rău intenționat. 4 (Nob; d. lucruri și întâmplări) Care dă de gândit.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gînditor. V. filozof. Cugetătorii antici.În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. ◊ Compus: liber-cugetător v. liber.

CUGETĂTÓR ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător

cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase.

cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.

liber-cugetător, ~oare smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: liber3 + cugetător] 1-2 (Persoană) care promovează o atitudine critică față de biserică și de religie Si: ateu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cugetătór s. m., pl. cugetătóri

cugetătór s. m., pl. cugetătóri

cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre

*líber-cugetătoáre s. f., g.-d. art. líber-cugetătoárei; pl. líber-cugetătoáre

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUGETĂTÓR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv.

CUGETĂTOR s., adj. 1. s. filozof, gînditor, (înv.) cugetăret. (Un mare ~ materialist.) 2. adj. gînditor, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.)

LIBER-CUGETĂTOR s., adj. ateu, necredincios, (pop.) păgîn, (înv.) ateist. (Un ~ convins.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

liber-cugetătór, liberi cugetători s. m. Adept al unui curent care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Din liber + cugetător.

Intrare: cugetător
cugetător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cugetător
  • cugetătorul
  • cugetătoru‑
plural
  • cugetători
  • cugetătorii
genitiv-dativ singular
  • cugetător
  • cugetătorului
plural
  • cugetători
  • cugetătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)