18 definiții pentru cugetător

cugetător, ~oare a [At: MINEIUL (1776) / Pl: ~i, ~oare / E: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (îs) ~ de Dumnezeu Evlavios. 3 (Îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău ~ A fi bine sau rău intenționat. 4 (Nob; d. lucruri și întâmplări) Care dă de gândit.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.

CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gînditor. V. filozof. Cugetătorii antici.În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. ◊ Compus: liber-cugetător v. liber.

cugetătór s. m., pl. cugetătóri

cugetătór s. m., pl. cugetătóri

CUGETĂTÓR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv.

CUGETĂTÓR ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător

cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase.

cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.

liber-cugetător, ~oare smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: liber3 + cugetător] 1-2 (Persoană) care promovează o atitudine critică față de biserică și de religie Si: ateu.

cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre

*líber-cugetătoáre s. f., g.-d. art. líber-cugetătoárei; pl. líber-cugetătoáre

líber-cugetătór s. m., pl. líber-cugetătóri

cugetătoáre s. f., g.-d. art. cugetătoárei; pl. cugetătoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUGETĂTOR s., adj. 1. s. filozof, gînditor, (înv.) cugetăret. (Un mare ~ materialist.) 2. adj. gînditor, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.)

LIBER-CUGETĂTOR s., adj. ateu, necredincios, (pop.) păgîn, (înv.) ateist. (Un ~ convins.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

liber-cugetătór, liberi cugetători s. m. Adept al unui curent care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Din liber + cugetător.

Intrare: cugetător
cugetător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cugetător cugetătorul
plural cugetători cugetătorii
genitiv-dativ singular cugetător cugetătorului
plural cugetători cugetătorilor
vocativ singular
plural