14 definiții pentru cujeică
din care- explicative DEX (8)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (3)
Explicative DEX
cujeică sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~jăi~, cuge~, cugelcă, ~elcă, ~jolcă / Pl: ~ici / E: ucr кужелика] (Reg) 1-2 Furcă sau lemn de tors. corectat(ă)
cojeică sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cojoică sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cugeică sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cugelcă sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cujăică sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cujelcă sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cujolcă sf vz cujeică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
cujeică (cujeici), s. f. – Furcă de tors. Sl. kyžilĭ, prin intermediul rut. kyželĭca (Drăganu, Dacor., I, 294). Sec. XVII, Mold. și Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CUJEICĂ s. v. furcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cujeică s. v. FURCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
cujéică, cujeici, (cojolcă, cojalcă, cojălcă, cujalcă), s.f. (reg.) Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice). ■ Atestată în var. cojălcă, în partea de nord a Maramureșului, cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului, cujeică, în Lăpuș. – Din ucr. kyželĭca (Drăganu, după DER; MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
cujeică, cujeici, (cujalcă, cojolcă, cojalcă, cojălcă), s.f. – (reg.) Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop, 1984: 51). Furca este introdusă într-o gaură făcută anume în laviță sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu, 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureșului; cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului; cujeică, în Lăpuș: „Să-m’ aducă lemn de fus / Și cujelcuță de nuc, / Ca după el să mă duc” (Bilțiu, 2006: 188). – Din ucr. kyželĭca < sl. kyžilǐ (Drăganu, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cujeică, -i, (cujalcă, cojalcă, cojălcă), s.f. – Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop 1984: 51). Furca este introdusă într-o gaură făcută anume în laviță sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureșului; cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului; cujeică, în Lăpuș. – Din ucr. kyželĭca (Drăganu cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |