6 definiții pentru cuestă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuestă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: sp cuesta] (Glg) Formă de relief ca un povârniș, apărută datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii versanților, într-o zonă unde straturile de roci dure alternează cu cele moi.
CUÉSTĂ s.f. (Geol.) Formă de relief ca un povârniș, apărută într-o regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților. [< sp. cuesta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUÉSTĂ [CUES-] s. f. formă de relief cu un povârniș, apărută într-o regiune în care straturile cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților. (< sp. cuesta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!cuéstă (cues-) s. f., g.-d. art. cuéstei; pl. cuéste
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuéstă s. f. (sil. cues-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CUÉSTĂ (< sp.) s. f. Formă de relief asimetrică într-o regiune cu structură monoclinală, unde statele de roci dure alternează cu cele moi, apărute datorită eroziunii torențiale și retragerii treptate a versanților, avînd forma unui povîrniș. coastă. Termen introdus în geomorfologie de W.M. Davis din toponimia mexicană.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: cues-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |