8 definiții pentru cucumea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucumea1 sf vz cucuvea

cucumea2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ele / E: nct] (Olt) Coamă (14).

cucumeà f. 1. Zool. cucuvea; 2. ochiul podului unei case țărănești. [Cf. lat. medieval CUCUMAGIA, cucuvea; pentru sensul 2, v. cucuvea].

cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa, vgr. kikkábe, kikymis și kíkymos, id.; alb. kukuváĭa, -áĭkă și -máče; vsl. sîrb. kukuvika, bg. kukuvéĭka și kukumĕavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă și cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (strix nóctua saŭ athéne nóctua), c’o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar. în realitate, ĭa prevestește timp frumos. – Și cucuveĭcă, -veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCUMEÁ s. v. campadură, cucuvaie, cucuvea.

cucumea s. v. CAMPADURĂ. CUCUVAIE. CUCUVEA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucumeá, cucuméle, s.f. (reg.) 1. cucuvea. 2. ochiul podului unei case țărănești.

Intrare: cucumea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucumea
  • cucumeaua
plural
  • cucumele
  • cucumelele
genitiv-dativ singular
  • cucumele
  • cucumelei
plural
  • cucumele
  • cucumelelor
vocativ singular
plural