5 definiții pentru cuculbău

culcubăŭ n., pl. ăĭe, cocobélcĭ și cobélcĭ n., pl. cĭurĭ (aceĭașĭ orig. ca culbec, culbecĭ). Trans. Peptănătură [!] femeĭască în formă de coarne. – Și cuculbăŭ.

curcubéŭ n., pl. eĭe (din cocobelcĭ și cobelcĭ, „melc, culbec” și „un fel de peptănătură femeĭască în formă de coarne”, din care s'aŭ dezvoltat var. culcubăŭ, cuculbăŭ (Trans.), cucurbăŭ, cocîrbăŭ și curcubăŭ [nord], înț. pmt. e „rătund [!], răsucit, curb”. D. rom. vine rut. korkobéč, a. î., kulĭbáka, pol. kulbaka, șa, care e un lucru curb, rus. kulebĕáka, un fel de mîncare de pește umplut saŭ învălătucit, litv. kulbonkas, cerbice, lemnu curb al juguluĭ. Bern. 1, 641. V. culbec. Munt. Mold. sud. Un meteor în formă de arc cu cele șapte colorĭ [!] care rezultă din refracțiunea și reflexiunea razelor solare pe nourĭ [!]. S. m. Numele uneĭ florĭ numite și barba împăratuluĭ și (Trans.) neghină de grădină. Acest meteor, cel maĭ frumos fenomen al luminiĭ, anunță pur și simplu că soarele, fiind la orizont la o înălțime potrivită, îșĭ aruncă razele pe un nour opus care se risipește în ploaĭe. Decĭ, cînd te uițĭ la curcubeŭ, eștĭ cu spatele la soare și eștĭ între el și nour. Colorile curcubeuluĭ sînt: violet, sineliŭ, albastru, verde, galben, portocaliu și roș. – În biblie, curcubeu e semnu împăcăriĭ dat de Dumnezeŭ luĭ Noe după diluviŭ. Vechiĭ Grecĭ ziceaŭ că e cingătoarea Iridiĭ, anunțătoarea zeilor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cuculbắu, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. – (reg.) Curcubeu: „Când se arată cucurbeciu, atunci mereau la el în coate și în jerunț, și acolo, când ajungea la el, ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri și ele beau apă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră și unul este Izvorul de Argint” (Bilțiu, 1999: 79; Oncești). În Vișeu de Jos s-a semnalat sin. „Brâul Maicii Domnului” (ALRRM, 1973: 663). – Var. a lui curcubeu (MDA).

cuculbắu, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. – Curcubeu: „Când se arată cucurbeciu, atunci mereau la el în coate și în jerunț, și acolo, când ajungea la el, ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri și ele bea apă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră și unul este Izvorul de Argint” (Bilțiu 1999: 79; Oncești). În Vișeu de Jos s-a semnalat sin. „Brâul Maicii Domnului” (ALR 1973: 663). – Cf. curcubeu.

Intrare: cuculbău
cuculbău
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.