2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.

cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.

A CUCUÍ cúcuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc

cúcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.

cúcuĭ, a v. intr. V. cucăĭ.

Intrare: cucuire
cucuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuire
  • cucuirea
plural
  • cucuiri
  • cucuirile
genitiv-dativ singular
  • cucuiri
  • cucuirii
plural
  • cucuiri
  • cucuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cucui (vb.)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
singular plural
  • cucuie
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
(să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucui
(să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
(să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
(să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
(să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
(să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucui
  • cucuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucui
  • cucuire
  • cucuit
  • cucuitu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
singular plural
  • cucuiește
  • cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucuiesc
(să)
  • cucuiesc
  • cucuiam
  • cucuii
  • cucuisem
a II-a (tu)
  • cucuiești
(să)
  • cucuiești
  • cucuiai
  • cucuiși
  • cucuiseși
a III-a (el, ea)
  • cucuiește
(să)
  • cucuiască
  • cucuia
  • cucui
  • cucuise
plural I (noi)
  • cucuim
(să)
  • cucuim
  • cucuiam
  • cucuirăm
  • cucuiserăm
  • cucuisem
a II-a (voi)
  • cucuiți
(să)
  • cucuiți
  • cucuiați
  • cucuirăți
  • cucuiserăți
  • cucuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuiesc
(să)
  • cucuiască
  • cucuiau
  • cucui
  • cucuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)