2 intrări

8 definiții

cucui4 v vz cucuia1

cucui3 vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.

cucui2 vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.

A CUCUÍ cúcuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc

cúcăĭ și -ĭésc, a v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.

cúcuĭ, a v. intr. V. cucăĭ.

Intrare: cucui (vb.)
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucui cucuire cucuit cucuind singular plural
cucuie cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cucui (să) cucui cucuiam cucuii cucuisem
a II-a (tu) cucui (să) cucui cucuiai cucuiși cucuiseși
a III-a (el, ea) cucuie (să) cucuie cucuia cucui cucuise
plural I (noi) cucuim (să) cucuim cucuiam cucuirăm cucuiserăm, cucuisem*
a II-a (voi) cucuiți (să) cucuiți cucuiați cucuirăți cucuiserăți, cucuiseți*
a III-a (ei, ele) cucuie (să) cucuie cucuiau cucui cucuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucui cucuire cucuit cucuind singular plural
cucuiește cucuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cucuiesc (să) cucuiesc cucuiam cucuii cucuisem
a II-a (tu) cucuiești (să) cucuiești cucuiai cucuiși cucuiseși
a III-a (el, ea) cucuiește (să) cucuiască cucuia cucui cucuise
plural I (noi) cucuim (să) cucuim cucuiam cucuirăm cucuiserăm, cucuisem*
a II-a (voi) cucuiți (să) cucuiți cucuiați cucuirăți cucuiserăți, cucuiseți*
a III-a (ei, ele) cucuiesc (să) cucuiască cucuiau cucui cucuiseră
Intrare: cucuire
cucuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuire cucuirea
plural cucuiri cucuirile
genitiv-dativ singular cucuiri cucuirii
plural cucuiri cucuirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)