opțiuni
  • info

12 definiții pentru cuconet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconét s. n.

CUCONÉT ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et

COCONÉT s. n. v. cuconet.

coconét1 sn vz cuconet1

coconét2 sns vz cuconet2

coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuconet (multe cucoane) (fam.) s. n., pl. cuconeturi

cuconet (fam.) s. n., pl. cuconeturi

cuconét s. n., pl. cuconéturi

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.

Intrare: cuconet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconet
  • cuconetul
  • cuconetu‑
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturile
genitiv-dativ singular
  • cuconet
  • cuconetului
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconet
  • coconetul
  • coconetu‑
plural
  • coconeturi
  • coconeturile
genitiv-dativ singular
  • coconet
  • coconetului
plural
  • coconeturi
  • coconeturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuconet, cuconeturisubstantiv neutru

  • 1. familiar (Mulțime de) cucoane, grup de doamne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. DLRLC
    • format_quote Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. DLRLC
    • format_quote Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. DLRLC
    • format_quote Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și toate mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. DLRLC
etimologie:
  • Cucoană + sufix -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.