12 definiții pentru cuconet coconet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconét s. n.

CUCONÉT ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et

COCONÉT s. n. v. cuconet.

coconéț, ~eáță [At: VICIU, GL. / V: ~éte sm / Pl: (3) ~i / E: ns cf gogoneț, gogon] 1 a Rotund, plin și tare. 2 (Îs) Prune ~e (sau gogonețe) Corcodușe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ținerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella conica).

coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuconét (fam.) s. n., pl. cuconéturi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.

Intrare: cuconet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconet
  • cuconetul
  • cuconetu‑
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturile
genitiv-dativ singular
  • cuconet
  • cuconetului
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconet
  • coconetul
  • coconetu‑
plural
  • coconeturi
  • coconeturile
genitiv-dativ singular
  • coconet
  • coconetului
plural
  • coconeturi
  • coconeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuconet coconet

  • 1. familiar (Mulțime de) cucoane, grup de doamne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66.
      surse: DLRLC
    • Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213.
      surse: DLRLC
    • Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113.
      surse: DLRLC
    • Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și toate mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cucoană + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09