13 definiții pentru cuconet coconet

cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconét s. n.] – Cucoană + suf. -et.

CUCONÉT, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconét s. n.

cuconét (fam.) s. n., pl. cuconéturi

cuconét s. n., pl. cuconéturi

CUCONÉT ~uri n. pop. Mulțime de cucoane. /cucoană + suf. ~et

coconét, ~eáță [At: VICIU, GL. / V: ~éte sm / Pl: (3) ~i / E: ns cf gogoneț, gogon] 1 a Rotund, plin și tare. 2 (Îs) Prune ~e (sau gogonețe) Corcodușe. 3 sm (Reg; lpl) Aluat de făină cu ouă. 4 sm (Reg) Instrument pentru ținerea fusului când se deapănă firul. 5 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella conica).

COCONÉT s. n. v. cuconet.

coconét, -eáță, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.

coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.

Intrare: cuconet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuconet
  • cuconetul
  • cuconetu‑
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturile
genitiv-dativ singular
  • cuconet
  • cuconetului
plural
  • cuconeturi
  • cuconeturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coconet
  • coconetul
  • coconetu‑
plural
  • coconeturi
  • coconeturile
genitiv-dativ singular
  • coconet
  • coconetului
plural
  • coconeturi
  • coconeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)