2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșește.

CUCOȘÉȘTE adv. v. cocoșéște.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor (I), ca cocoșii. [Var.: (reg.) cucoșéște adv.] – Cocoș + suf. -ește.

cocoșéște av [At: ȘEZ. I, 17/19 / V: (reg) cuc~ / E: cocoș + -ește] 1-5 În felul cocoșilor (1-2, 7, 11-12).

COCOȘÉȘTE adv. în felul cocoșilor, ca cocoșii. O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250. Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23. – Variantă: cucoșéște (CREANGĂ, P. 294) adv.

COCOȘÉȘTE adv. În felul cocoșilor; ca un cocoș. A cânta ~. /cocoș + suf. ~ește

A SE CUCOȘÍ mă ~ésc intranz. pop. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță; a se rățoi; a se strofoli. /Din cucoș

cocoșesc a. de cocoș. ║ cocoșește adv. ca cocoșii: găina cântă cocoșește.

cocoșéște adv. Ca cocoșu: o găină care cîntă cocoșește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cocoșește
cocoșește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • cocoșește
cucoșește adverb
adverb (I8)
  • cucoșește
Intrare: cucoși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucoși
  • cucoșire
  • cucoșit
  • cucoșitu‑
  • cucoșind
  • cucoșindu‑
singular plural
  • cucoșește
  • cucoșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucoșesc
(să)
  • cucoșesc
  • cucoșeam
  • cucoșii
  • cucoșisem
a II-a (tu)
  • cucoșești
(să)
  • cucoșești
  • cucoșeai
  • cucoșiși
  • cucoșiseși
a III-a (el, ea)
  • cucoșește
(să)
  • cucoșească
  • cucoșea
  • cucoși
  • cucoșise
plural I (noi)
  • cucoșim
(să)
  • cucoșim
  • cucoșeam
  • cucoșirăm
  • cucoșiserăm
  • cucoșisem
a II-a (voi)
  • cucoșiți
(să)
  • cucoșiți
  • cucoșeați
  • cucoșirăți
  • cucoșiserăți
  • cucoșiseți
a III-a (ei, ele)
  • cucoșesc
(să)
  • cucoșească
  • cucoșeau
  • cucoși
  • cucoșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocoșește cucoșește

  • 1. În felul cocoșilor, ca cocoșii.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • O găină cîntă «cocoșește», adică cum cîntă cocoșul. MARIAN, O. II 250.
      surse: DLRLC
    • Ba încă îi poruncește și îi zice hotărît Să-i cînte și cocoșește, cum stă acolo vîrît. PANN, P. V. I 23.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cocoș + sufix -ește.
    surse: DEX '09 NODEX