7 definiții pentru cucerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCERÍE s. f. (Înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.

CUCERÍE s. f. (Înv.) Cucernicie. – Cuceri + suf. -ie.

cucerie sf [At: (a. 1689) GCR. I, 287 / Pl: ~ii / E: cf cuceri] (Înv) Cucernicie (9).

CUCERÍE s. f. (Învechit) Cucernicie. Nu îndrăzni să intre, respectînd cuceria stăpîne-sei. NEGRUZZI, S. I 26.

cucerie f. evlavie: Domnul sărută crucea cu multă cucerie Od.

cuceríe f. Vechĭ. Evlavie, cucernicie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuceríe (înv.) s. f., art. cucería, g.-d. cuceríi, art. cuceríei

cuceríe s. f., art. cucería, g.-d. art. cuceríei

Intrare: cucerie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucerie
  • cuceria
plural
genitiv-dativ singular
  • cucerii
  • cuceriei
plural
vocativ singular
plural

cucerie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu îndrăzni să intre, respectînd cuceria stăpîne-sei. NEGRUZZI, S. I 26.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuceri + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09