10 definiții pentru cubitus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cubitus sn [At: BIANU, D. S. / V: ~it / E: lat cubitus cf cot] (Atm) Os principal al antebrațului, de la cot până la încheietura mâinii.

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

CÚBITUS s. n. (Anat.) Osul principal al antebrațului, de la cot pînă la încheietura mîinii.

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus].

CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus)

CÚBITUS n. Osul dintre cot și umăr. /<fr., lat. cubitus[1]

  1. Definiția este eronată. Cubitusul este unul dintre oasele antebrațului (alături de radius). — gall

*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúbitus s. n., art. cúbitusul

cúbitus s. n., art. cúbitusul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚBITUS s. (ANAT.) ulnă.

Intrare: cubitus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cubitus
  • cubitusul
  • cubitusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cubitus
  • cubitusului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cubitus

  • 1. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cot (anat.) ulnă
  • diferențiere Osul principal al antebrațului, de la cot până la încheietura mâinii.
    surse: DLRLC

etimologie: