11 definiții pentru cubitus

cubitus sn [At: BIANU, D. S. / V: ~it / E: lat cubitus cf cot] (Atm) Os principal al antebrațului, de la cot până la încheietura mâinii.

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus.

CÚBITUS s. n. (Anat.) Osul principal al antebrațului, de la cot pînă la încheietura mîinii.

cúbitus s. n., art. cúbitusul

cúbitus s. n., art. cúbitusul

CÚBITUS s. (ANAT.) ulnă.

CÚBITUS s.n. Osul cel mai mare al antebrațului. ♦ Cot; ulnă. [< lat., fr. cubitus].

CÚBITUS s. n. os lung, partea internă a antebrațului; ulnă. (< fr., lat. cubitus)

CÚBITUS n. Osul dintre cot și umăr. /<fr., lat. cubitus[1]

  1. Definiția este eronată. Cubitusul este unul dintre oasele antebrațului (alături de radius). — gall

*cúbitus n. Anat. Numele latin al cotuluĭ, osul cel maĭ gros din cele doŭă ale antebrațuluĭ. V. cot.

Intrare: cubitus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cubitus cubitusul
plural cubitusuri cubitusurile
genitiv-dativ singular cubitus cubitusului
plural cubitusuri cubitusurilor
vocativ singular
plural

cubitus

  • 1. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: cot (anat.) ulnă
  • 2. Osul principal al antebrațului, de la cot pînă la încheietura mâinii.
    surse: DLRLC
  • comentariu Forma de plural nu (prea) se folosește.

etimologie: