6 definiții pentru cubatură

CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din fr. cubature.

CUBATÚRĂ s. f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. – Din fr. cubature.

cubatúră s. f., g.-d. art. cubatúrii

cubatúră s. f., g.-d. art. cubatúrii

CUBATÚRĂ s.f. 1. Aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. Determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. [< fr. cubature].

CUBATÚRĂ s. f. 1. aflare a laturii unui cub al cărui volum este egal cu volumul unui corp dat. 2. determinare prin calcul a volumului mărginit de una sau de mai multe suprafețe. (< fr. cubature)

Intrare: cubatură
cubatură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cubatu cubatura
plural
genitiv-dativ singular cubaturi cubaturii
plural
vocativ singular
plural