2 intrări

8 definiții

CUBÁRE s.f. Acțiunea de a cuba; cubaj. [< cuba].

cubá (a ~) vb., ind. prez. 3 cubeáză

cubá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cubeáză

CUBÁ vb. I. tr. A determina volumul unui corp. [< fr. cuber].

CUBÁ, cubéz, vb.I. Tranz. A determina volumul unui corp, al unei încăperi, etc. (din fr. cuber)

*cubéz v. tr. (fr. cuber). Înmulțesc un număr de doŭă orĭ cu el. Evaluez în unitățĭ cubice un volum: acest butoĭ cubează 300 de litri.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CUBÁRE, cubări, s. f. Acțiunea și rezultatul de a cuba. (din cuba)

Cuba! interj. (adol.) bravo!, perfect!

Intrare: cuba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cuba cubare cubat cubând singular plural
cubea cubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cubez (să) cubez cubam cubai cubasem
a II-a (tu) cubezi (să) cubezi cubai cubași cubaseși
a III-a (el, ea) cubea (să) cubeze cuba cubă cubase
plural I (noi) cubăm (să) cubăm cubam cubarăm cubaserăm, cubasem*
a II-a (voi) cubați (să) cubați cubați cubarăți cubaserăți, cubaseți*
a III-a (ei, ele) cubea (să) cubeze cubau cuba cubaseră
Intrare: cubare
cubare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cubare cubarea
plural cubări cubările
genitiv-dativ singular cubări cubării
plural cubări cubărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)