7 definiții pentru cuarțit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUARȚÍT, cuarțite, s. n. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc. – Din fr. quartzite, germ. Quartzit.

CUARȚÍT, cuarțite, s. n. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc. – Din fr. quartzite, germ. Quartzit.

cuarțit sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr quartzite, ger Quartzit] Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, industria metalurgică etc.

CUARȚÍT s.n. Rocă metamorfică cu structură șistoasă, de culori diferite, compactă, dură. [Cf. fr. quartzite, germ. Quarzit].

CUARȚÍT s. n. rocă metamorfică dură, cu structură șistoasă, formată din cuarț. (< fr. quartzite, germ. Quarzit)

CUARȚÍT ~e n. Rocă metamorfică formată prin recristalizarea cuarțului, utilizată în construcții, ceramică, industria sticlei etc. /<fr. quartzite, germ. Quarzit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuarțít (cuar-) s. n., pl. cuarțíte

cuarțít s. n. (sil. cuar-), pl. cuarțíte

Intrare: cuarțit
  • silabație: cuar-țit info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuarțit
  • cuarțitul
  • cuarțitu‑
plural
  • cuarțite
  • cuarțitele
genitiv-dativ singular
  • cuarțit
  • cuarțitului
plural
  • cuarțite
  • cuarțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuarțit

  • 1. Rocă metamorfică alcătuită prin recristalizarea rocilor cu cuarț (nisipuri, gresii etc.), utilizată în construcții, ceramică, industria metalurgică etc.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: