12 definiții pentru cuantic cvantic

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă adj.] – Din fr. quantique.

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -ce, adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc. Mecanică cuantică = ramură a fizicii care studiază fenomenele care se petrec la scara atomilor. Electrodinamică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre câmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. [Var.: cvántic, -ă adj.] – Din fr. quantique.

CUÁNTIC, -Ă, cuantici, -e, adj. (Mai ales în expr.) Mecanică cuantică = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mișcării în lumea atomilor. Electrodinamică cuantică-ramură a fizicii teoretice care studiază procesele elementare discontinue din cîmpul electromagnetic și interacțiunea dintre cîmpul electromagnetic și substanțe sau corpuri. – Pronunțat: cuan-.

cuántic (cuan-) adj. m., pl. cuántici; f. cuántică, pl. cuántice

cuántic adj. m. (sil. cuan-), pl. cuántici; f. sg. cuántică, pl. cuántice

CUÁNTIC, -Ă adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare. ◊ Număr cuantic = fiecare dintre numerele care caracterizează stările staționare ale unui atom, ale unei molecule etc.; mecanică cuantică = ramură a fizicii teoretice care se ocupă cu legile mișcării din lumea atomilor; electronică cuantică = ramură a fizicii care studiază procesele elementare discontinue din câmpul electromagnetic și interacțiunea dintre acesta și substanțe și corpuri. [Pron. cuan-, var. cvantic, -ă adj. / < fr. quantique].

CUÁNTIC, -Ă adj. referitor la cuantă. ♦ număr ~ = fiecare dintre cele patru numere care definesc starea electronilor unui atom; mecanică ~ă (și s. f.) = ramură a fizicii teoretice care studiază legile mișcării la scară (sub)atomică; chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază natura legăturii chimice și mecanismele de reacție pe baza legilor și principiilor mecanicii cuantice. (< fr. quantique)

CUÁNTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cuantă; propriu cuantei. [Sil. cu-an-] /<fr. quantique

CVÁNTIC, -Ă adj. v. cuantic.

CVÁNTIC, -Ă adj. v. cuantic.

CVÁNTIC, -Ă adj. v. cuantic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUÁNTIC, -Ă (‹ fr. {i}) adj. Referitor la cuantă sau la cuantificare ◊ Teoria c. = teorie care stă la baza fizicii moderne, conform căreia emisia și absorbția de energie la nivel atomic sau subatomic se face sub formă de cuante. ◊ Logică c. = logica trivalentă propusă în 1944 de H. Reichenbach pentru a rezolva anumite probleme specifice mecanicii c.: conține trei valori: adevărat, fals și indeterminat, în sensul principiului de indeterminare al lui Heisenberg.

Intrare: cuantic
cuantic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuantic cuanticul cuantică cuantica
plural cuantici cuanticii cuantice cuanticele
genitiv-dativ singular cuantic cuanticului cuantice cuanticei
plural cuantici cuanticilor cuantice cuanticelor
vocativ singular
plural
cvantic
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvantic cvanticul cvantică cvantica
plural cvantici cvanticii cvantice cvanticele
genitiv-dativ singular cvantic cvanticului cvantice cvanticei
plural cvantici cvanticilor cvantice cvanticelor
vocativ singular
plural