9 definiții pentru cuțitar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.

CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.

cuțitar sm [At: LEX. MARS. 17 / V: âtar / Pl: ~i / E: cuțit + -ar] 1-4 Persoană care face, repară, ascute etc. sau vinde cuțite. 5 Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei dispute. 6 Hoț care amenință cu cuțitul.

CUȚITÁR, cuțitari, s. m. (Familiar) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul certei sau încăierării.

CUȚITÁR ~i m. 1) Persoană care face sau vinde cuțite. 2) fam. Scandalagiu gata oricând să scoată cuțitul și să lovească. /cuțit + suf. ~ar

cuțitar m. cel ce face sau vinde cuțite, bricege, foarfeci.

cuțitár m. (d. cuțit). Fabricant saŭ vînzător de cuțite, de foarfece ș. a. Asasin cu cuțitu (ca lat. sicarius, d. sica, cuțit).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cuțitar, cuțitari s. m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuțitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuțit.

Intrare: cuțitar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțitar
  • cuțitarul
  • cuțitaru‑
plural
  • cuțitari
  • cuțitarii
genitiv-dativ singular
  • cuțitar
  • cuțitarului
plural
  • cuțitari
  • cuțitarilor
vocativ singular
  • cuțitarule
  • cuțitare
plural
  • cuțitarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuțitar

  • 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. familiar Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătăuș, -ă

etimologie:

  • Cuțit + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09