9 definiții pentru cuțitărie

cuțitărie sf [At: LM / Pl: ~ii / E: cuțit + -ărie] 1 Meșteșugul cuțitarului (1). 2-3 Atelierul sau prăvălia cuțitarului (1). 4-5 Obiecte fabricate sau vândute de cuțitar (1). 6 (Csc) Set de cuțite (care face parte dintr-un serviciu).

CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. Diferite feluri de cuțite. – Cuțit + suf. -ărie.

CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vând cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. Diferite feluri de cuțite. – Cuțit + suf. -ărie.

CUȚITĂRÍE, cuțitării, s. f. 1. Atelier sau prăvălie unde se ascut sau se vînd cuțite, bricege, foarfece etc. 2. (Cu sens colectivi Tot felul de cuțite; modele variate de cuțite. Au a figura în această expozițiune... sticlăriile, Olăriile... cuțităria, argintăria. ODOBESCU, S. II 94.

cuțităríe s. f., art. cuțităría, g.-d. art. cuțităríei; pl. cuțităríi, art. cuțităríile

cuțităríe s. f., art. cuțităría, g.-d. art. cuțităríei; pl. cuțităríi, art. cuțităríile

CUȚITĂRÍE ~i f. 1) Atelier sau magazin specializat unde se ascut sau se vând cuțite. 2) Tot felul de cuțite. /cuțit + suf. ~ărie

cuțitărie f. 1. meseria și prăvălia cuțitarului; 2. sculele făcute sau vândute de dânsul.

cuțităríe f. Arta de a face cuțite. Fabrica saŭ prăvălia cuțitaruluĭ.

Intrare: cuțitărie
cuțitărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțitărie cuțităria
plural cuțitării cuțităriile
genitiv-dativ singular cuțitării cuțităriei
plural cuțitării cuțităriilor
vocativ singular
plural