7 definiții pentru ctitorie

CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.

CTITORÍE, ctitorii, s. f. Biserică, mănăstire, instituție întemeiată de un ctitor. – Ctitor + suf. -ie.

CTITORÍE, ctitorii, s. f. Așezămînt (mai ales bisericesc) întemeiat de un ctitor. Mănăstirea Putna este o ctitorie a lui Ștefan cel Mare.

ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile

ctitoríe s. f., art. ctitoría, g.-d. art. ctitoríei; pl. ctitoríi, art. ctitoríile

CTITORÍE ~i f. Locaș sfânt sau instituție laică, fondată de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie

ctitoríe f. (d. ctitor). Vechĭ. Calitatea de ctitor.

Intrare: ctitorie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ctitorie ctitoria
plural ctitorii ctitoriile
genitiv-dativ singular ctitorii ctitoriei
plural ctitorii ctitoriilor
vocativ singular
plural