ctitorie sf [At: LB / V: ti~ / Pl: ~ii / E: ctitor + -ie] 1 Așezământ, mai ales bisericesc, întemeiat de un ctitor. 2 (Fig) Realizare. 3 Calitate de ctitor. 4 (Trs) Tutorat (5).

CTITORIE, ctitorii, s. f. Așezămînt (mai ales bisericesc) întemeiat de un ctitor. Mănăstirea Putna este o ctitorie a lui Ștefan cel Mare.

CTITORIE ~i f. Locaș sfânt sau instituție laică, fondată de un ctitor. [Art. ctitoria; G.-D. ctitoriei] /ctitor + suf. ~ie

ctitoríe f. (d. ctitor). Vechĭ. Calitatea de ctitor.

titorie sf vz ctitorie

ctitorie s. f., art. ctitoria, g.-d. art. ctitoriei; pl. ctitorii, art. ctitoriile (desp. -ri-i-)

ctitorie s. f., art. ctitoria, g.-d. art. ctitoriei; pl. ctitorii, art. ctitoriile

ctitorie s. f., art. ctitoria, g.-d. art. ctitoriei; pl. ctitorii, art. ctitoriile