9 definiții pentru ctitoricesc

ctitoricesc, ~ească a [At: URICARIUL I, 267 / Pl: ~ești / E: ctitorie + -esc] (Înv) 1-3 Ctitoresc (1-3).

CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor ori la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.

CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ctitoricești, adj. (Rar) Care ține de ctitor sau de ctitorie, privitor la ctitor sau la ctitorie. – Ctitor + suf. -icesc.

CTITORICÉSC, -EÁSCĂ, ciitoricești, adj. (Rar) De ctitor, care depinde de o ctitorie. Asemenea drepturi ctitoricești, nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de întăriri și le căpătase. ODOBESCU, S. I 416.

ctitoricésc (rar) adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști

ctitoricésc adj. m., f. ctitoriceáscă; pl. m. și f. ctitoricéști

CTITORICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de un ctitor sau de o ctitorie; propriu unui ctitor sau unei ctitorii. /ctitor + suf. ~icesc

ctitoricésc, -eáscă adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.

ctitoresc, ~ească a [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: ctitor + -esc] 1 Referitor la ctitor (1) Si: (înv) ctitoricesc (1). 2 Specific unui ctitor Si: (înv) ctitoricesc (2). 3 Care aparține unui ctitor (1). 4 Care provine de la un ctitor (1). 5 Care depinde de o ctitorie Si: (înv) ctitoricesc (3).

Intrare: ctitoricesc
ctitoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ctitoricesc ctitoricescul ctitoricească ctitoriceasca
plural ctitoricești ctitoriceștii ctitoricești ctitoriceștile
genitiv-dativ singular ctitoricesc ctitoricescului ctitoricești ctitoriceștii
plural ctitoricești ctitoriceștilor ctitoricești ctitoriceștilor
vocativ singular
plural