cruton sn [At: DEX² / Pl: ~oane / E: fr crouton] Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se pune în supă.

CRUTÓN, crutoane, s. n. Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă. – Din fr. croûton.

CRUTÓN, crutoane, s. n. Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă. – Din fr. croûton.

crutón s. n., pl. crutoáne

crutón s. n., pl. crutoáne

CRUTÓN s.n. (Franțuzism) Coajă (de pâine), coltuc, mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, servind la supe și la creme. [< fr. croûton].

CRUTÓN s. n. mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, care se servește în supă. (< fr. croûton)

CRUTÓN ~oáne n. Bucată mică de pâine prăjită, care se pune în supă. /<fr. crouton

CRUTON s.n. Felie de pâine, fără coajă, rotundă sau pătrată, prăjită în unt, garnisită divers, servită ca gustare caldă, iar simplă, folosită ca suport pentru diverse preparate de carne (medalion, turnedou); (la plural) mici cuburi de pâine prăjite la grătar, în unt sau ulei, folosite drept garnitură pentru supe, salate, omlete etc.