opțiuni
  • info

8 definiții pentru cruton


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUTÓN, crutoane, s. n. Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă. – Din fr. croûton.

CRUTÓN, crutoane, s. n. Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă. – Din fr. croûton.

cruton sn [At: DEX2 / Pl: ~oane / E: fr croûton] Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se pune în supă.

CRUTÓN s.n. (Franțuzism) Coajă (de pâine), coltuc, mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, servind la supe și la creme. [< fr. croûton].

CRUTÓN s. n. mică bucată de pâine rumenită în cuptor sau prăjită în grăsime, care se servește în supă. (< fr. croûton)

CRUTÓN ~oáne n. Bucată mică de pâine prăjită, care se pune în supă. /<fr. crouton


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crutón s. n., pl. crutoáne

crutón s. n., pl. crutoáne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CRUTON s.n. Felie de pâine, fără coajă, rotundă sau pătrată, prăjită în unt, garnisită divers, servită ca gustare caldă, iar simplă, folosită ca suport pentru diverse preparate de carne (medalion, turnedou); (la plural) mici cuburi de pâine prăjite la grătar, în unt sau ulei, folosite drept garnitură pentru supe, salate, omlete etc.

Intrare: cruton
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cruton
  • crutonul
  • crutonu‑
plural
  • crutoane
  • crutoanele
genitiv-dativ singular
  • cruton
  • crutonului
plural
  • crutoane
  • crutoanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cruton

  • 1. Bucată mică de pâine prăjită (în grăsime) care se servește în supă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: