9 definiții pentru crupon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte. – Din fr. croupon.

crupon sn [At: ARDELEANU, D. 102 / Pl: ~oane / E: fr croupon] 1 (În industria pielăriei) Parte mijlocie a unei piei, după ce s-au îndepărtat gâtul, poalele, picioarele și coada. 2 Placă de cauciuc, din care se taie tălpi pentru încălțăminte.

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât. 2. Placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte. – Din fr. croupon.

CRUPÓN, crupoane, s. n. 1. Partea centrală, mai groasă și mai rezistentă, a unei piei de tăbăcărie (după ce s-au îndepărtat gîtul, picioarele și coada). Pieile crude trec la «spalt-mașin», cuțitul de spintecat, ca apoi să iasă crupoane. ARDELEANU, D. 102. 2. Placă de cauciuc asemănătoare cu talpa de piele, din care se taie tălpile pentru încălțăminte.

CRUPÓN s.n. 1. Partea din mijloc a unei piei tăbăcite, de bou sau de vacă, după ce s-a îndepărtat pielea de pe gât, picioare și coadă. 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. [Pl. -oane. / < fr. croupon].

CRUPÓN s. n. 1. porțiune de piele de pe partea superioară a trunchiului de la vite, în urma jupuirii și tăbăcirii. 2. placă de cauciuc din care se fac tălpi de încălțăminte. (< fr. croupon)

CRUPÓN ~oáne n. 1) Partea de la mjloc, mai groasă și mai rezistentă, a pielii tăbăcite. 2) Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte. /<fr. croupon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: crupon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crupon
  • cruponul
  • cruponu‑
plural
  • crupoane
  • crupoanele
genitiv-dativ singular
  • crupon
  • cruponului
plural
  • crupoane
  • crupoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crupon

  • 1. Partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pieile crude trec la «spalt-mașin», cuțitul de spintecat, ca apoi să iasă crupoane. ARDELEANU, D. 102.
      surse: DLRLC
  • 2. Placă de cauciuc din care se fac tălpi pentru încălțăminte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: