10 definiții pentru crupier

crupier sm [At: DA / P: ~pi-er / Pl: ~i / E: fr croupier] Angajat la o casă de jocuri de noroc, care supraveghează jocul, plătește mizele câștigătoare și le adună pe cele pierdute.

CRUPIÉR, crupieri, s. m. Angajat al unei case de jocuri de noroc, care, la masa de joc, distribuie sau adună jetoanele sau banii pierduți și plătește câștigurile jucătorilor. [Pr.: -pi-er] – Din fr. croupier.

CRUPIÉR, crupieri, s. m. Persoană care, la o casă de jocuri de noroc, distribuie sau adună jetoanele sau banii pierduți și, respectiv, plătește câștigurile jucătorilor. [Pr.: -pi-er] – Din fr. croupier.

crupiér (-pi-er) s. m., pl. crupiéri

crupiér s. m. (sil. -pi-er), pl. crupiéri

CRUPIÉR s.m. Cel care conduce jocurile de noroc în stabilimentele publice, care adună banii câștigați și plătește câștigurile jucătorilor. [Pron. -pi-er. / < fr. croupier].

CRUPIÉR s. m. cel care conduce jocurile de noroc în stabilimentele publice, care adună banii câștigați și plătește câștigurile jucătorilor. (< fr. croupier)

CRUPIÉR ~i m. Persoană care conduce jocurile de noroc, adună banii câștigați și plătește câștigurile. [Sil. -pi-er] /<fr. croupier

crupier m. cel asociat la câștig sau la pagubă cu un bancher la joc.

*crupiér m. (fr. croupier, d. croupe, crupă, adică „care stă înapoĭ”). Asociat al unuĭ jucător la un joc de noroc. Comis care-l asistă pe bancher în casele de joc, observă sumele puse și-l înștiințează de cărțile care trec.

Intrare: crupier
  • silabisire: -pi-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crupier crupierul
plural crupieri crupierii
genitiv-dativ singular crupier crupierului
plural crupieri crupierilor
vocativ singular
plural