4 definiții pentru crucnă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După germ. Krücke.

CRÚCNĂ, crucne, s. f. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului. – După germ. Krücke.

crucnă sf [At: DEX2 / Pl: ~ne / E: ger Krücke] Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

crúcnă s. f., g.-d. art. crúcnei; pl. crúcne

crúcnă s. f., g.-d. art. crúcnei; pl. crúcne

Intrare: crucnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crucnă
  • crucna
plural
  • crucne
  • crucnele
genitiv-dativ singular
  • crucne
  • crucnei
plural
  • crucne
  • crucnelor
vocativ singular
plural

crucnă

  • 1. Bară de oțel, cu mâner în formă de ochi, cu care se scutură zgura de pe vatra cuptorului ori cu care se amestecă baia de metal topit la fabricarea oțelului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie: