CRUCIFIX, crucifixe, s. n. Reprezentare sculptată a lui Isus Hristos răstignit pe cruce. [Pl. și: crucifixuri] – Din fr. crucifix, lat. crucifixus.

crucifix sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri, ~e, (îvr) ~ficși / E: fr crucifix] (Mai ales la catolici) Cruce reprezentând pe lisus răstignit.

CRUCIFIX, crucifixe, s. n. Obiect de cult (la catolici) reprezentând pe Cristos răstignit. [Pl. și: crucifixuri] – Din fr. crucifix, lat. crucifixus.

CRUCIFIX, crucifixe, s. n. Obiect de cult (la catolici) reprezentînd pe Iisus Hristos răstignit; (prin restricție) imaginea reprezentată pe cruce. S-a așezat pe un scaun de rugăciune, la picioarele crucifixului. GALACTION, O. I Gelu, cu capul proptit în piept ca un crucifix, ocoli răspunsul. CAMIL PETRESCU, N. 156. – Pl. și: (s. m., neobișnuit) crucificși (GALAN, Z. R. 166).

CRUCIFIX s.n. Obiect de cult reprezentînd pe Cristos răstignit pe cruce. [Pl. -xe, -xuri. / cf. lat. crucifixus, fr. crucifix].

CRUCIFIX s. n. obiect de cult reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce. (< fr. crucifix, lat. crucifixus)

CRUCIFIX ~e n. Obiect de cult în formă de cruce cu imaginea în relief a lui Isus Hristos. [Pl. și crucifixuri] /<fr. crucifix, lat. crucifixus

crucifix n. reprezentarea lui Isus pironit pe cruce.

*crucifíx n., pl. urĭ (lat. crucifixus, răstignit, d. crux, cruce, și figere, fixum, a înfige, a fixa). Cruce pe care e reprezentat sculptat Hristos răstignit.

!crucifix s. n., pl. crucifixe

crucifix s. n., pl. crucifixe/crucifixuri

crucifix s.n., pl. crucifixe / crucifixuri