7 definiții pentru cronichetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRONICHÉTĂ, cronichete, s. f. (Rar) Minicronică. – Din fr. chroniquette.

croniche sf [At: DEX-S / Pl: ~te / E: fr chroniquette] (Frm) Minicronică.

CRONICHÉTĂ, cronichete, s. f. (Franțuzism) Minicronică. – Din fr. chroniquette.

CRONICHÉTĂ s.f. Cronică de dimensiuni reduse. [Cf. fr. chroniquette].

CRONICHÉTĂ s. f. cronică de dimensiuni reduse; minicronică. (< fr. chroniquette)

cronichétă s. f. (lit.) Cronică neînsemnată ◊ „Piesa, așa cum deducem din chiar cronicheta respectivă, nu se bucură de prea multe calități.” Gaz. lit. 21 XII 61 p. 7 (din fr. chroniquette; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 243, Al. Graur în SMFC IV 86; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cronichétă s. f., pl. cronichéte

Intrare: cronichetă
cronichetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • croniche
  • cronicheta
plural
  • cronichete
  • cronichetele
genitiv-dativ singular
  • cronichete
  • cronichetei
plural
  • cronichete
  • cronichetelor
vocativ singular
plural

cronichetă

etimologie: