15 definiții pentru croncăni croncăi cronconi crăncăui crâncăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

croncăni vi [At: ALECSANDRI, P. P. 141 / V: crăn~, crân~, ~câ~, ~co~ / Pzi: ~nesc, 3 ~nește / E: croncan] 1-3 vi A scoate strigătul caracteristic corbului, ciorii sau vulturului Si: a cloncăi. 4 vt (D. oameni; dep) A bodogăni. 5 vt (D. corbi sau vulturi) A sfâșia cu ciocul, croncănind (1). 6 vi (Mol) A umbla degeaba.

CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Var.: croncăí vb. IV] – Cronc + suf. -ăni.

CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Var.: croncăí vb. IV] – Cronc + suf. -ăni.

CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc.) A scoate strigăte guturale (caracteristice acestui gen de păsări). Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să croncănească, să cîrîie. STANCU, D. 16. Zile umede și reci vestiră apropierea iernii. Grădinile rămăseseră fără verdeațăși uneori, în tăcerea după-amiezilor, treceau învăluindu-se și croncănind șiraguri de ciori. SADOVEANU, O. IV 131. 2. Fig. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulînd cuvintele în mod dezagreabil. Eleonora croncăni, cu o lucire de rîs în ochii ei de nebună. DUMITRIU, B. F. 38. ◊ (În basme) Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pămînt și croncăni jalnic. EMINESCU, N. 24. ◊ Tranz. fact. (Rar) Mură lua vioara, cu chip să le arate, și după ce o croncănea și o văicărea oleacă, își ridica, ochii... spre fereastra iatacului Olenei. GALACTION, O. I 69. – Prez. ind. pers. 3 și: croncăne (AGÎRBICEANU, S. P. 30). – Variante: croncăí (ALECSANDRI, P. A. 40, ȘEZ. I 109), cronconí (ALECSANDRI, P. P. 141) vb. IV.

A CRONCĂNÍ ~ésc intranz. 1) (despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete aspre și guturale, caracteristice speciei; a face „cronc-cronc”. 2) fig. (despre persoane) A vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil și nedeslușit. /cronc + suf. ~ăni

croncănì v. 1. a striga, vorbind de corbi; 2. a geme (ca corbii).

crăncăui[1] v vz croncăni

  1. Varianta menționată de definiția principală este crăncăni. — Ladislau Strifler

crâncăni vi vz croncăni

croncăi vi [At: CANTEMIR, I. I. I, 103 / Pzi: ~esc / E: cronc1] A croncăni (1).

cronconi v vz croncăni

CRONCĂÍ vb. IV v. croncăni.

CRONCĂÍ vb. IV v. croncăni.

CRONCĂÍ vb. IV v. croncăni.

CRONCONÍ vb. IV v. croncăní.

croncănésc v. intr. (d. cronc). Strig ca croncaniĭ, cîrîĭ. V. cloncănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

croncăní (a croncăni) vb., ind. prez. 3 sg. cróncăne / croncănéște, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 să cróncăne / să croncăneáscă

croncăní vb., ind. prez. 3 sg. croncănéște, imperf. 3 sg. croncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. croncăneáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

croncăní, croncănésc, vb. IV (reg.) 1. a umbla degeaba, a hoinări. 2. a striga. 3. a geme.

Intrare: croncăni
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croncăni
  • croncănire
  • croncănit
  • croncănitu‑
  • croncănind
  • croncănindu‑
singular plural
  • croncăne
  • croncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croncăn
(să)
  • croncăn
  • croncăneam
  • croncănii
  • croncănisem
a II-a (tu)
  • croncăni
(să)
  • croncăni
  • croncăneai
  • croncăniși
  • croncăniseși
a III-a (el, ea)
  • croncăne
(să)
  • croncăne
  • croncănea
  • croncăni
  • croncănise
plural I (noi)
  • croncănim
(să)
  • croncănim
  • croncăneam
  • croncănirăm
  • croncăniserăm
  • croncănisem
a II-a (voi)
  • croncăniți
(să)
  • croncăniți
  • croncăneați
  • croncănirăți
  • croncăniserăți
  • croncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • croncăne
(să)
  • croncăne
  • croncăneau
  • croncăni
  • croncăniseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croncăni
  • croncănire
  • croncănit
  • croncănitu‑
  • croncănind
  • croncănindu‑
singular plural
  • croncănește
  • croncăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croncănesc
(să)
  • croncănesc
  • croncăneam
  • croncănii
  • croncănisem
a II-a (tu)
  • croncănești
(să)
  • croncănești
  • croncăneai
  • croncăniși
  • croncăniseși
a III-a (el, ea)
  • croncănește
(să)
  • croncănească
  • croncănea
  • croncăni
  • croncănise
plural I (noi)
  • croncănim
(să)
  • croncănim
  • croncăneam
  • croncănirăm
  • croncăniserăm
  • croncănisem
a II-a (voi)
  • croncăniți
(să)
  • croncăniți
  • croncăneați
  • croncănirăți
  • croncăniserăți
  • croncăniseți
a III-a (ei, ele)
  • croncănesc
(să)
  • croncănească
  • croncăneau
  • croncăni
  • croncăniseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • croncăi
  • croncăire
  • croncăit
  • croncăitu‑
  • croncăind
  • croncăindu‑
singular plural
  • croncăiește
  • croncăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • croncăiesc
(să)
  • croncăiesc
  • croncăiam
  • croncăii
  • croncăisem
a II-a (tu)
  • croncăiești
(să)
  • croncăiești
  • croncăiai
  • croncăiși
  • croncăiseși
a III-a (el, ea)
  • croncăiește
(să)
  • croncăiască
  • croncăia
  • croncăi
  • croncăise
plural I (noi)
  • croncăim
(să)
  • croncăim
  • croncăiam
  • croncăirăm
  • croncăiserăm
  • croncăisem
a II-a (voi)
  • croncăiți
(să)
  • croncăiți
  • croncăiați
  • croncăirăți
  • croncăiserăți
  • croncăiseți
a III-a (ei, ele)
  • croncăiesc
(să)
  • croncăiască
  • croncăiau
  • croncăi
  • croncăiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cronconi
  • cronconire
  • cronconit
  • cronconitu‑
  • cronconind
  • cronconindu‑
singular plural
  • cronconește
  • cronconiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cronconesc
(să)
  • cronconesc
  • cronconeam
  • cronconii
  • cronconisem
a II-a (tu)
  • cronconești
(să)
  • cronconești
  • cronconeai
  • cronconiși
  • cronconiseși
a III-a (el, ea)
  • cronconește
(să)
  • cronconească
  • cronconea
  • cronconi
  • cronconise
plural I (noi)
  • cronconim
(să)
  • cronconim
  • cronconeam
  • cronconirăm
  • cronconiserăm
  • cronconisem
a II-a (voi)
  • cronconiți
(să)
  • cronconiți
  • cronconeați
  • cronconirăți
  • cronconiserăți
  • cronconiseți
a III-a (ei, ele)
  • cronconesc
(să)
  • cronconească
  • cronconeau
  • cronconi
  • cronconiseră
crăncăui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâncăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

croncăni croncăi cronconi crăncăui crâncăni

  • 1. unipersonal (Despre ciori, corbi etc.) A scoate sunete caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Nici țipenie de om. Nici măcar ciori care să croncănească, să cîrîie. STANCU, D. 16.
      surse: DLRLC
    • Zile umede și reci vestiră apropierea iernii. Grădinile rămăseseră fără verdeață – și uneori, în tăcerea după-amiezilor, treceau învăluindu-se și croncănind șiraguri de ciori. SADOVEANU, O. IV 131.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Eleonora croncăni, cu o lucire de rîs în ochii ei de nebună. DUMITRIU, B. F. 38.
      surse: DLRLC
    • în basme Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi Miazănoaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pămînt și croncăni jalnic. EMINESCU, N. 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv rar Mură lua vioara, cu chip să le arate, și după ce o croncănea și o văicărea oleacă, își ridica, ochii... spre fereastra iatacului Olenei. GALACTION, O. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cronc + sufix -ăni.
    surse: DEX '98 DEX '09