8 definiții pentru cromit
Explicative DEX
CROMIT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
CROMIT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cromit sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chromite] Oxid natural dublu de fier și crom, cristalizat cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROMIT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMIT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
cromit s. m., pl. cromiți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cromit s. m., pl. cromiți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cromit s. m., pl. cromiți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
CROMÍTE (< fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cromit, cromițisubstantiv masculin
- 1. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- chromite MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.