7 definiții pentru cromit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
cromit sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chromite] Oxid natural dublu de fier și crom, cristalizat cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cromít s. m., pl. cromíți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cromít s. m., pl. cromíți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CROMÍTE (< fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cromit
- 1. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- limba franceză chromitesurse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN