7 definiții pentru cromit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.

CROMÍT, cromiți, s. m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.

cromit sm [At: LTR / Pl: ~iți / E: fr chromite] Oxid natural dublu de fier și crom, cristalizat cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.

CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].

CROMÍT s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CROMÍTE (< fr. {i}) s. n. pl. Grupe de minerali (spineli cromiferi), formate în rocile magmatice ultrabazice. Au culoare neagră, luciu metalic și prezintă proprietăți magnetice. Cel mai important reprezentant este cromitul utilizat ca materie primă la fabricarea produselor refractare cromitice.

Intrare: cromit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cromit
  • cromitul
  • cromitu‑
plural
  • cromiți
  • cromiții
genitiv-dativ singular
  • cromit
  • cromitului
plural
  • cromiți
  • cromiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cromit

  • 1. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: